miercuri, 28 ianuarie 2015

somn-nesomn

Cind eram mica uram sa dorm. Voiam sa fac orice altceva numai sa dorm nu. Voiam sa ies afara, sa ma joc cu sor-mea sau sa joc Mario. Voiam sa fiu. Acum cred ca nu exista senzatie mai grozava ca atunci cind pui capul pe perna, cind stii ca ai mai incheiat o zi haotica si ca acum ai in sfirsit timp sa te odihnesti, chit ca in 5 sau 6 ore iar suna dracia de ceas. Cum asezatul capului pe perna a ajuns momentul cel mai asteptat din zi, ma intreb daca tot asa o sa imi astept si moartea, sa stiu ca am incheiat o viata haotica si ca am in sfirsit timp sa nu mai fiu.