marți, 23 octombrie 2012

Vers 6, Ioanid Romanescu

In sfirsit i-a venit rindul. Despre Ioanid Romanescu am auzit de mica povesti. Povesti interesante, amuzante, desi triste, in adincul lor. Chiar si-asa, sint povesti care ma fac sa ma simt tare mindra... de mama, de Iasi.

Dor
Ploaia danseaza in alta ordine
silabele numelui tau.


Ecce Homo
Nimic nu primesc degeaba pe lume
in afara de lumina soarelui.

Dai si pentru ea ramin dator
cu lumina din mine –
si n-am sa ma rascumpar pina mor.



Cum a speriat-o sora-mea pe maica-mea cind eram tinar si nu publicasem nicio poezie
Ioanid a muscat dintr-o fiara
Ioanid are o stea care coboara

Ioanid spune ca asta nu e primavara
Ioanid sta inautru afara

Ioanid umbla cu capul subsuoara
Ioanid pretinde ca zboara

Ioanid nu-si duce dintii la moara
Ioanid nu vrea sa apara

Ioanid nu vrea sa manince din calimara
Ioanid vrea sa nasca a doua oara

Ioanid nu duce flori la gara
Ioanid nu se urca pe scara

Ioanid a ascuns arcusul in vioara
Ioanid cinta si ne omoara

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Nicaieri nu ma simt mai bine ca in toamna

Vreau sa aud ploaia batindu-mi hotarit in geam; chemindu-ma afara. Vreau sa o simt alinindu-mi chipul. 
Vreau sa imi simt amintirile alinindu-mi sufletul; chemindu-ma afara. 
Vreau sa mai zburd cu sor-mea prin ploile ispititoare si primitoare de vara. 

Vreau sa mai simt mirosul acela imbietor si ocrotitor al mamei mele. Vreau sa simt mirosul prajiturilor cu smintina si nuca pe care le face mereu de ziua mea. 
Mi-as vrea si tatal inapoi. Pe-acela neinfricat, puternic. Eroul copilariei mele...  

Imi vreau tomnaticele plimbari prin Botanica. Si inseratele intoarceri acasa (marti seara, pe la 8) pe sub bolta de ciori de la Universitate, dupa un seminar urit.
Imi vreau cartile si visele inapoi. Puloverul portocaliu, 3in1-ul, tigara mentolata si prietenii. Toate pe bancile portocalii din Copou.

Le vreau pe toate pentru ca nicaieri nu ma simt mai bine ca in toamna.