sâmbătă, 14 ianuarie 2012

vers 5, Adrian Paunescu

Iluzia unei insule

Diseara-i plecarea în insula mea
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntîrzia
caci cîini-politisti s-ar putea sa apara.

Nu-ti face probleme, birjarul e mort
si caii sînt morti si trasura e moarta,
fugim fara martori în nu stiu ce port,
în insula mea la cinci capete sparta.

Acolo, vom creste copii monstruosi,
lachei de metal si de mîzga vor rîde,
cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.

Vom trage trei filme color, de deochi,
si le vom trimite în lume de-a rîndul,
ca-n sticle bagîndu-le în cîte un ochi,
Al patrulea ochi pentru casa pastrîndu-l.

Si ziua întreaga, noi goi, fara tiv,
pe sanii de foc vom zbura într-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv
grîu dulce si lenes, pe coapsele tale.

Te-astept deocamdata. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudata poveste;
iar cînd vei urca e-n zadar sa te sperii
trasura ca moartea parîndu-ti ca este.

E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-astept cu faclii, patru mii sase sute,
zadarnic te sperii ca ninge mereu,
ca strajile drumului fumega mute.

Hai vino si urca si spune ceva
birjarul e mort, are sînge de cîrja
te-astept fara martori în insula mea,
port haine de nuc, sînt aproape o birja.

Iar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o,
sa stii ca, în insula mea, totusi sînt,
eu, movila celui mai proaspat mormînt,
întinde piciorul si calca, iubito!

Si asta e totul. Plecarea-i diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara.



Daca tu ai disparea

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee!

Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.

Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…

De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumi!






marți, 3 ianuarie 2012

2011 in carti

cum n-am mai apucat sa continui proiectul Julie&Julia, m-am gindit ca ar fi bine sa-ti povestesc cite ceva despre cartile pe care le-am citit in 2011 (nu atit de multe la numar, din pacate – nu stiu cum se face ca mereu sintem prea ocupati ca sa mai avem timp de noi, de lucrurile care ne plac):

1. Elfirede Jelinek, Pianista
2. Piri Thomas, Down These Mean Streets
3. Tomas Rivera, ...y no se le trago la tierra
4. Julia Alvarez, How the Garcia Girls Lost Their Accents
5. Gabriel Garcia Marquez, Despre dragoste si alti demoni
6. Leslie Marmon Silko, Ceremony
7. Frederick Douglass, Narrative of the Life of Frederick Douglass, An American Slave
8. Elizabeth Gilbert, Eat, Pray, Love
9. Alice Walker, The Color Purple
10. Alessandro Baricco, Novecento
11. Toni Morrison, Beloved
12. Mihail Bulgakov, Maestrul si Margareta
13. Herta Muller, Omul este un mare fazan pe lume
14. Augustin Cupsa, volumul de povestiri Profesorul Bumb si macii suedezi
15. Amy Tan, The Joy Luck Club
16. Jorge Luis Borges, Cartea de nisip
17. Oscar Wilde, The Picture of Dorian Gray
18. A.D. Miller, Dezghetul
19. Bernhard Schlink, Cititorul
20. Graham Greene, Sfirsitul unei iubiri
21. Chris Simion, Ce ne spunem cind nu ne vorbim

despre unele dintre ele deja ti-am vorbit, asa incit n-am sa ma repet. se pare ca am inceput si incheiat anul cu o carte proasta. de fiecare data cind citesc o carte proasta ma enervez foarte tare, iar, mai apoi, dupa un timp, ce-mi ramine e exact starea asta de nervi pe care am trait-o citind cartea.
ca tot sintem la capitolul carti nu tocmai bune, daca ar fi sa fac un top 3 al celor mai proaste carti pe care le-am citit anul acesta, pe primul loc ar fi romanul lui Chris Simion (a carui recenzie trebuie sa apara in curind pe AltIasi), apoi Pianista, iar pe ultima pozitie il clasez pe Frederick Douglass, a carui carte mi s-a parut foarte plictisitoare. inteleg in totalitate de ce astfel de romane au trebuit sa apara, insa daca le citim astazi (cind problema rasismului s-a rezolvat cit de cit in State) ele nu mai au valoare. despre Pianista deja ti-am povestit, mi-a mai ramas cartea lui Chris Simion. desi in recenzia pe care am scris-o am incercat, din respect pentru autoare, sa fiu diplomata, mi s-a parut o carte agasanta. nu doar personajele si deciziilor lor m-au enervat la culme (in definitiv nu judecam cartile doar pt personaje), ci felul in care a fost scrisa. unele asocieri de idei mi s-au parut de-a dreptul deplasate.

schimbind registrul, din topul celor mai bune carti citite in 2011 locul trei ii revine lui Gabriel Garcia Marquez cu Despre dragoste si alti demoni, locul al doilea lui Oscar Wilde cu The Picture of Dorian Gray, iar pe prima pozitie a topului este, inevitabil, Mihail Bulgakov, cu Maestrul si Margareta, o carte atit de mare incit parca imi e teama sa imi dau cu parerea despre ea.

nu pot decit sa iti/imi doresc lecturi cit mai interesante si in noul an!