Ce ne spunem cind nu ne vorbim

Citesc cea mai proasta carte de la Pianista (Elfriede Jelinek) incoace. De fapt, mai corect ar fi sa spun ca ma lupt cu cea mai proasta carte si, daca nu ar trebui sa o recenzez, as fi renuntat de mult la ea.

Comentarii

  1. in momente ca astea (ca cel in care am citit postul tau) imi dau seama cat de happy sunt ca facem parte din our wonderful bookclub: acolo am descoperit punctul de referinta pt cea mai proasta lectura cred ca pt noi toti :)) si chiar daca poate parea ca sunt ironica, vorbesc foarte serios, incep sa simt ca ceva mai mult decat cartile citite a inceput sa ne uneasca in our bookclub: bunul gust pt literatura. si multe amintiri funny! :D i miss you!

    p.s.: dureros tare ca ai gasit o carte comparabila cu Pianista...si tocmai acum de Sarbatori s-a nimerit.

    RăspundețiȘtergere
  2. daca stau mai bine si ma gindesc, e mai proasta decit Pianista. mai am de citit 15 pagini. cred ca la nicio carte nu ma opresc atit de aproape de final, insa acum simteam ca daca nu iau o pauza ajung sa ma dau cu capul de pereti. in citeva ore ma apuc de recenzie. wish me luck!

    si eu ma bucur de toata treaba asta cu bookclubul. astept sa ne vedem cu bine la anu si cu propuneri cit mai inspirate!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare