joi, 20 ianuarie 2011

wanting to be Zen - slash - M-AM SATURAT!!!

imi doresc sa fiu Zen. dar nu-mi iese prea bine. poate doar in prima parte a zilei. apoi ies la iveala tot felul de 'chestii-trestii'. unele noi, altele vechi. asa ca ce zici de o nou rubrica? sa avem unde sa ne varsam amarul...

incep eu :) promit sa spun doar doua acum. pastrez restul pt mai tirziu;)

M-AM SATURAT DE...

1. de prosti. dom'le, nu stiu cum naiba, dar nu poti scapa de ei. pe unii ii ignori (bine, in limita prostiei lor), pe altii ii demasti, pe altii trebuie sa ii pupi in fund.

2. de cei carora nu le mai ajunge, frate! un' te uiti (serviciu, facultate, aer liber) vezi numai 'pupincuristi' care se intind, se intind, se intind pina nu mai ramine nimic. hai sa stringem cu totii suav din buze si sa prindem primu' fund de prof/sef/orice altceva. hai sa avem mariri peste mariri! si mariri de orice. inclusiv de buze, prindem mai mult fund dintr-o lovitura! ;)

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

"if you ain't got heart, you ain't got nada"


"down these mean streets" (piri thomas) is more than an autobiographical novel: it's a life story. or it's a hell of an aubiograpfical novel that fully accomplishes its purpose: to teach others how to live, how to enjoy life and how to avoid making the same mistakes.

a story of a life. real life. a life that makes you shiver. a life that makes you revolt against the harsh, cruel reality. no more playing, no more lying. boys being raped. children smoking pot. young girls having babies.

there are (life)stories that touch you. or even change you; help you become a better person. here is a story that made me stop for a while and (re)consider life. i take my hat off to ted williams:
1. http://www.youtube.com/watch?v=O2vdcdRdciU&feature=player_embedded#!
2. http://www.youtube.com/watch?v=BSOTG_nb4tw

joi, 6 ianuarie 2011

iarna orasului sau orasul iernii - 2011





totul are un capat, doar salamul doua - bis

deja-prea-mult-folosita replica se intoarce impotriva ei. te anunt, cu surle si trimbite, ca am terminat de citit Pianista (Elfriede Jelinek). pot relua, in sfirsit, lecturi mai importante.

cu sau fara premiul nobel (primit in 2004), nu cred ca mi-a placut foarte mult cartea. nu mi-a placut din liceu, de cind mi-a iesit in cale prima data. toti prietenii mei o citeau, bucurindu-se, pe ascuns, de propria lor sexualitate, nedescoperita inca. nu mi-a placut nici acum. primele pagini, primele semne de depresie, singuratate, agresivitate, automutilare mi-au amintit de Henry Miller, ca mai apoi sa vad ca Elfriede Jelinek s-a oprit, pe treapta violentei, mai devreme decit Miller. ma asteptam la mai mult. totul promitea mai mult, pina si coperta incarcata cu un usor aer de kitsch. n-am primit mai mult.



insa daca am terminat Pianista, nu promit ca voi termina Amintiri din casa mortilor. dostoievski ne-a dezamagit pe toti (aproape pe toti) in cartea asta. dar pentru romanele care au urmat, il scuz de orice vina. il scuz si le imbratisez cu aceeasi caldura ca si pina acum. dar am pierdut lupta cu Amintirile.

miercuri, 5 ianuarie 2011

totul are un capat, doar salamul doua

am participat de curind la o inmormintare. de curind si, slava cerului ori altcuiva, indirect. nu a fost nevoie de prezenta mea acolo, insa am auzit opiniile 'la cald' ale persoanelor implicate in acest nefericit eveniment.

in primul rind m-a socat atentia exagerata acordata tinutei. am auzit o intrebare pe care mai curind ma astept s-o aud din gura (atent rujata in culori de roz tipator) domnisoarelor dornice sa pozeze in clubul x, stringind cu pofta din paiul infipt cu mare arta intr-un cocktail pestrit (poza care apare instictiv - si retusata pe alocuri, acele 'alocuri' unde fondul de ten nu mai face minuni- pe facebook in sectiunea 'ce m-am distrat aseara'). astfel, cele care au participat la inmormintare au fost mai curind preocupate de tinuta lor decit de o mica, poate chiar sincera, varsare de lacrimi. "oare sa imi iau haina de blana proaspat achizitionata, cu care n-am apucat inca sa ma mindresc?" "neaparat, ca doar vin z si q, si stii ca ele vin cu hainele de blana!" "cum imi sta mai bine: asa sau asa?"

odata imbracate, coafate si parfumate, doamnele pornesc spre locul cu pricina, unde nu ezita sa prezinte condoleante persoanelor mai importante, bineinteles, fara sa mai treaca pe la mort, ca nu vor sa-si strice digestia. doar strudelul cu mere a costat ceva!

slujba incepe. incepe si se termina imediat, abia-abia au reusit doamnele noastre sa scaneze toata biserica. urmeaza ospatul, pardon, praznicul, la care participa toata doamnele, etalindu-si bunele maniere, cum altfel decit taind cu grija snitelul de pui. se termina si praznicul, doamnele se pregatesc de plecare, prezentindu-si tristetea rudelor defunctului si multumindu-i pe ascuns lui d-zeu ca ele au scapat, deocamdata.

ajunse acasa, doamnele noastre isi framinta palmele pina se face ora 7, ora oficiala la care ii poti suna pe ceilalti fara sa ii deranjezi. la 7 fix, apuca receptorul vechiului telefon (deocamdata telefonul ala fain cu 'taciscrin' mai are de asteptat :( doar abia si-a luat blana) si suna una la cealalta ca sa birfeasca nitel. nitelul asta devine o jum de ora, chiar o ora:
a) in functie de citi oameni au venit la inmormintare
b) in functie de citi oameni au indragit defunctul si au vrut sa isi ia ramas bun de la el
c) in functie de cite gospodine birfitoare a cunoscut defunctul.

Doamne miluieste!