summer wine (in ritm de razboi)
doua nunti, o slujba mai speciala, o excursie interesanta, jocuri si citeva carti. ultima e "Pentru cine bat clopotele", Ernest Hemingway. o carte splendida, care trebuie citita numaidecit! o carte dura, grea, care te caleste. o carte care te apasa mult timp dupa ce ai (re)citit ultima fraza.
moto-ul ar trebui mentionat de la inceput intrucit o carte cu un asa moto (si autor) se anunta din start a fi o carte impresionanta:
"Nici un om pe lume nu-i doar un ostrov, stingher si de sine statator; fiece om este o bucata din continent, o particica din intregul cel de capetenie; daca marea ii smulge cu valurile un bulgare, Europa e imputinata, asa cum ar fi orice limba de pamint, sau mosia ta ori a prietenilor tai; moartea oricui om ma vatama pe mine, fiindca ma aflu cuprins in omenire. Si de aceea niciodata sa nu faci intrebarea pentru cine bat clopotele; pentru tine bat." (John Donne)
ei bine, moto-ul asta impreuna cu primele elemente anticipative din inceputul romanului, impreuna cu titlul, cu experienta de cititor si cunostintele despre opera lui Hemningway, toate te fac sa stii la ce sa te astepti. adica la ceva maret, impresionant, care sigur te va ingrozi, alina, si impaca, poate. asa incit, nu iti ramine alta cale decit sa citesti mai departe si sa astepti, cu groaza si frica, sfirsitul romanului. or hemingway nu si-a crutat cititorii (ori cititoarele slabe de inger) nicio clipa. nu i-a scutit de detalii tulburatoare. din contra, a cautat parca din adins cele mai rascolitoare, emotionante si infioratoare amanunte; pe cit de infioratoare, pe atit de posibile si pline de adevar.
astfel de detalii schimba povestirea lui Pilar, de pilda. nu mai e vorba de o comuna istorisire a unor crime singeroase si pline de ura. detaliile, gesturile si ticurile la care oamenii nu renunta - din frica - nici in fata mortii umanizeaza intreaga relatare a personajului feminin.
in prefata semnata de Radu Lupan este ilustrata legatura dintre viata si opera lui Hemingway. acest fapt e perfect pertinent intrucit, de-a lungul romanului, sint dezvoltate multe similaritati intre Hemingway si Robert Jordan, pornind de la ideile patriotice si eroice si pina la dorinta de a scrie, mai ales de a scrie despre cele vazute si traite in razboi. insa, fiind vorba despre un roman, despre o fictiune, trebuie sa fim atenti sa nu alunecam foarte mult pe panta asta.
cutremuratoare ori nu, cartea poarta in adincul ei lectii de viata, de curaj si de moralitate. lectii din care cititorii invata alaturi de personaje.
astfel, Hemingway ne spune ca "ceea ce inveti nu conteaza atit cit oamenii pe care ii intilnesti", iar personajul care se apropie cel mai mult de idealul autorului nu este protagonistul, Robert Jordan, ci batrinul Anselmo. de la el invatam - si Robert Jordan printre noi - despre iscusinta, credinta, cod de onoare si demnitate umana, toate strinse, surprinzator sau nu, intr-un trup atit de plapind: " Mort, pare foarte putintel la trup, gindi Robert Jordan. Arata micut, si capul ii era complet sur, iar Robert Jordan isi spuse: ma mir cum de-a putut care vreodata asemenea greutati, daca a fost intr-adevar asa de mic cum arata acum." (p 570, editura pentru literatura universala, 1965) in fond, astea sint valorile autorului, pe care le sadeste atent in fiecare roman ori nuvela.
supus in permanenta unui razboi al vocilor interioare, Robert Jordan a invatat, in decursul ultimelor patru zile din viata lui, sa traiasca: sa iubeasca si sa (se) sacrifice intru iubire: "O sa fim ucisi, dar o sa distrugem podul. si n-a mai trebuit sa iti faci niciun fel de griji. nu-i prea mult pentru un cadou de nunta. dar nu se spune oare ca o noapte de somn adinc e nepretuita? si ai avut o noapte de somn adinc. vezi cum ai face s-o porti pe deget ca pe un inel. dormi, guapa. somn usor, dragostea mea. n-am sa te trezesc. asta-i tot ce mai pot face pentru tine in clipa de fata." (478)
moto-ul ar trebui mentionat de la inceput intrucit o carte cu un asa moto (si autor) se anunta din start a fi o carte impresionanta:
"Nici un om pe lume nu-i doar un ostrov, stingher si de sine statator; fiece om este o bucata din continent, o particica din intregul cel de capetenie; daca marea ii smulge cu valurile un bulgare, Europa e imputinata, asa cum ar fi orice limba de pamint, sau mosia ta ori a prietenilor tai; moartea oricui om ma vatama pe mine, fiindca ma aflu cuprins in omenire. Si de aceea niciodata sa nu faci intrebarea pentru cine bat clopotele; pentru tine bat." (John Donne)
ei bine, moto-ul asta impreuna cu primele elemente anticipative din inceputul romanului, impreuna cu titlul, cu experienta de cititor si cunostintele despre opera lui Hemningway, toate te fac sa stii la ce sa te astepti. adica la ceva maret, impresionant, care sigur te va ingrozi, alina, si impaca, poate. asa incit, nu iti ramine alta cale decit sa citesti mai departe si sa astepti, cu groaza si frica, sfirsitul romanului. or hemingway nu si-a crutat cititorii (ori cititoarele slabe de inger) nicio clipa. nu i-a scutit de detalii tulburatoare. din contra, a cautat parca din adins cele mai rascolitoare, emotionante si infioratoare amanunte; pe cit de infioratoare, pe atit de posibile si pline de adevar.
astfel de detalii schimba povestirea lui Pilar, de pilda. nu mai e vorba de o comuna istorisire a unor crime singeroase si pline de ura. detaliile, gesturile si ticurile la care oamenii nu renunta - din frica - nici in fata mortii umanizeaza intreaga relatare a personajului feminin.
in prefata semnata de Radu Lupan este ilustrata legatura dintre viata si opera lui Hemingway. acest fapt e perfect pertinent intrucit, de-a lungul romanului, sint dezvoltate multe similaritati intre Hemingway si Robert Jordan, pornind de la ideile patriotice si eroice si pina la dorinta de a scrie, mai ales de a scrie despre cele vazute si traite in razboi. insa, fiind vorba despre un roman, despre o fictiune, trebuie sa fim atenti sa nu alunecam foarte mult pe panta asta.
cutremuratoare ori nu, cartea poarta in adincul ei lectii de viata, de curaj si de moralitate. lectii din care cititorii invata alaturi de personaje.
astfel, Hemingway ne spune ca "ceea ce inveti nu conteaza atit cit oamenii pe care ii intilnesti", iar personajul care se apropie cel mai mult de idealul autorului nu este protagonistul, Robert Jordan, ci batrinul Anselmo. de la el invatam - si Robert Jordan printre noi - despre iscusinta, credinta, cod de onoare si demnitate umana, toate strinse, surprinzator sau nu, intr-un trup atit de plapind: " Mort, pare foarte putintel la trup, gindi Robert Jordan. Arata micut, si capul ii era complet sur, iar Robert Jordan isi spuse: ma mir cum de-a putut care vreodata asemenea greutati, daca a fost intr-adevar asa de mic cum arata acum." (p 570, editura pentru literatura universala, 1965) in fond, astea sint valorile autorului, pe care le sadeste atent in fiecare roman ori nuvela.
supus in permanenta unui razboi al vocilor interioare, Robert Jordan a invatat, in decursul ultimelor patru zile din viata lui, sa traiasca: sa iubeasca si sa (se) sacrifice intru iubire: "O sa fim ucisi, dar o sa distrugem podul. si n-a mai trebuit sa iti faci niciun fel de griji. nu-i prea mult pentru un cadou de nunta. dar nu se spune oare ca o noapte de somn adinc e nepretuita? si ai avut o noapte de somn adinc. vezi cum ai face s-o porti pe deget ca pe un inel. dormi, guapa. somn usor, dragostea mea. n-am sa te trezesc. asta-i tot ce mai pot face pentru tine in clipa de fata." (478)
Comentarii
Trimiteți un comentariu