vineri, 27 august 2010

vers 2, ION MINULESCU

o melancolie stranie ma apropie de versurile astea:


Acuarelă

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămină
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinindu-se de mină,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămină,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atita ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămină
Nu răsună pe trotuare
Decit paşii celor care merg ţinindu-se de mină,
Numărind
În gind
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămină
Un bătrin şi o bătrină -
Două jucării stricate -
Merg ţinindu-se de mână...




foto: http://flickriver.com/photos/manuelitro/tags/doisneau/

sâmbătă, 21 august 2010

one step further

Urmatoarea in linie e Eu si ai mei, de Jerome K. Jerome. Nu am foarte multe de scris despre ea. Ca sa pastrez oarecum registrul proiectului care m-a inspirat (Julie&Julia), e o carte usoara, de vara. O carte 'light', care te ajuta sa te mentii in forma; fie ea spirituala sau chiar fizica: muschii fetei se contracta intr-un zimbet larg, sanatos, plin de vitalitate la fiecare pagina a cartii.
Prima curiozitate care mi-a venit in minte cind am inceput sa citesc romanul a fost daca Jerome Klapka Jerome a fost un om la fel de amuzant si de savuros in afara cartilor.
Cu ajutorul prietenului nostru numit scurt dar atotcuprinzator 'net', am aflat ca nu a avut o viata prea usoara, ceea ce poate face ca stilul lui sa fie si mai apreciat.
Bineinteles ca in spatele umorului se afla si citeva lectii interesante de viata. Un exemplu veritabil este discutia pe care naratorul o poarta la un anumit moment cu Veronica, fiica mai mica: "Viata inseamna a darui, nu a obtine. Asta este greseala pe care o facem, cei mai multi dintre noi. Este la fel cum munca inseamna bucurie, nu salariul; jocul, nu scorul. Placerea iubitului este sa ofere, nu sa pretinda. Recompensa maternitatii este durerea." (trad de Cristina Jinga, editura Leda, Burucresti, 2006, p. 244)
Singurul regret pe care il am este ca am citit-o in romana. Putini traducatori reusesc sa redea/pastreze savoarea stilului. De pilda, un fragment din Three Men in a Boat (to Say Nothing of the Dog) (despre care se spune ca ar fi cea mai buna carte a lui) confirma acest lucru: "It always does seem to me that I am doing more work than I should do. It is not that I object to the work, mind you; I like work: it fascinates me. I can sit and look at it for hours." (http://www.online-literature.com/jerome/)

marți, 17 august 2010

vers 1, MARIN SORESCU

O sa ploua

O sa ploua
Isi zice Dumnezeu, cascind,
Si privind la cerul fara pic de nor,
Ma cam incearca reumatismul
De vreo patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
Ehe, se strica vremea!

Noe, ma Noe,
Ia vino pina la gard sa-ti spun o vorba.




Ne cunoastem
(cintata foarte fain de Nu Acum)

Ne cunoastem,
Ne-am intilnit intr-o zi
Pe pamint,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealalta.

Tu erai asa si pe dincolo
O, erai ca toate femeile,
Uite ca ti-am retinut
Chipul.

Eu m-am emotionat
Si ti-am spus ceva cu mina pe inima,
Dar n-ai avut cum sa m-auzi.

Pentru ca intre noi treceau intruna masini
Si ape si mai ales munti,
Si tot globul.

M-ai privit in ochi
Dar ce sa vezi?
In emisfera mea
Tocmai se facuse noapte.

Ai intins mina: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunza.





Adam

Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atit de mult i-a placut aceasta minune
Incit chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cite ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.