deci?

ce ramine dupa ce citim o carte?!

ramin fluturii. nu mai ramine actiunea, nu mai ramin detaliile, nu mai ramin toate personajele. dar ramine o idee, un sentiment, o stare.

partea proasta, uneori, e ca tind sa asociez o carte cu starea de spirit pe care am avut-o atunci cind am citit-o. de ex, cind descoperit-o prima data pe Virginia Woolf, cu Mrs. Dalloway (printr-a 11-a), am citit cartea la Asachi, la sala de lectura. mai eram cu cineva, era o singura carte, asa ca a trebuit sa citim impreuna: ritm diferit, caldura mare, o liniste care te adormea imediat, stat pe scaun ore bune + cartea era in romana, iar Woolf e Woolf doar in engleza. dupa un weekend apasator si cu amintirea unei lecturi chinuite, imi placuse ideea cartii. dar cam atit. am redescoperit-o dupa citiva ani. de data asta erau alte coordonate: liniste, aer liber, cafeluta, tigara mentolata si lucy in brate. ah, am citit-o in engleza. dupa Mrs. Dalloway au urmat altele, The Waves placindu-mi cel mai mult. si mi-a placut atit de mult incit am decis sa imi fac licenta pe Woolf. iar acum, cu ajutorul Muzei si cu ceva absente la facultate, sper sa o termin in pace.

un alt exemplu ar fi Sarpele, ca tot am fost atit de categorica in alte 'ginduri'. insotita de o prezentare dezastruoasa de seminar (dezastruoasa, as indrazni, nu din vina mea, ci pt ca n-am fost lasata sa ma desfasor, asta dupa ce am pierdut ore intregi sa gasesc o abordare cit mai originala), cartea m-a dezamagit. si m-am descarcat pe Eliade. saracul Eliade! insa nu e o situatie fara scapare. mereu am considerat ca, poate mai mult decit oamenii, o carte merita o a doua sansa.



[foto: http://sophie0305.deviantart.com/art/Book-119685604]

Comentarii

Postări populare