joi, 25 februarie 2010

I was expecting this rain II

And, fortunately, one rain follows another...

[i miss the old, good summer rains when me and my sis used to go out. dancing, playing, singing, running in the rain...]

vineri, 19 februarie 2010

Michael Cunningham - "The Hours"

"Yes, Clarissa thinks, it's time for the day to be over. We throw our parties; we abandon our families to live alone in Canada; we struggle to write books that do not change the world, despite our gifts and our unstinting efforts, our most extravagant hopes. We live our lives, do whatever we do, and then we sleep – it's as simple and ordinary as that. A few jump out of the windows or drown themselves or take pills; more die by accident; and most of us, the vast majority, are slowly devoured by some disease or, if we're very fortunate, by time itself. There's just this for consolation: an hour here or there when our lives seem, against all odds and expectations, to burst open and give us everything we've ever imagined, though everyone but children (and perhaps even they) knows these hours will inevitably be followed by others, far darker and more difficult. Still, we cherish the city, the morning; we hope, more than anything, for more.
Heaven only knows why we love it so."

miercuri, 17 februarie 2010

I hate to shop!

"It's stores, it's the whole thing, all that shit everywhere, 'scuse me, that merchandise, all those goods, and ads screaming at you from all over the place, buy buy buy buy buy, and when somebody comes up to me with big hair and gobs of makeup on and says, `Can I help you?`, it's all I can do not to scream, `Bitch, you can't even help yourself.`" - The Hours, Michael Cunningham

Oh, da! Cit urasc sa merg la cumparaturi! De fiecare data cind trebuie sa imi cumpar haine&papuci prefer sa fac ORICE numai sa evit momentul. De ce? Pentru ca:


1. urasc politetea afisata a vinzatoarelor. De regula, ma simt prost atunci cind oamenii sint mai politicosi decit ar trebui. Bineinteles ca nu le poti cere vinzatoarelor sa isi exprime adevaratele sentimente - oricit de profunde sau de superficiale ar fi - dar ar trebui ca emotiile lor sa fie cel putin realiste si sa se incadreze in limitele bunului simt [bine, recunosc, pune probleme aceasta 'limita a bunului simt']. De altfel, bineinteles ca la training sunt instruite sa le zimbeasca permanent clientilor, oricit de dificili ar fi acestia, insa mai sint si citiva indivizi imposibili, cum sint eu, care urasc politetea asta. Da dom'le, hai sa fim politicosi pentru ca obrazul ne-o cere, nu pentru ca sefu' zice ca da bine!
Mai sint magazine unde personalul vine din trei in trei secunde si intreaba Va pot ajuta cu ceva?, Doriti ceva anume?, Cautati sa faceti cadoul perfect unei persoane speciale?, etc. Ei bine, draga 'personalule', evident ca doresc ceva anume, evident ca daca imi va fi vreodata greu sa aleg intre o esarfa mov cu dungi roz si una roz cu dungi mov iti voi solicita ajutorul. Pina atunci, putina intimitate nu ar strica!


2. la polul opus, sint vinzatoarele foarte sincere, dar ele sint si cele mai amuzante.

- Aveti pantaloni nu stiu de care?
- Depinde pentru cine cumparati. Pentru dvs nu (urmeaza aici intotdeauna o privire patrunzatoare din cap pina-n picioare), pentru fiica dvs poate.
ori:
- Vai, da' ce slaba sinteti. Incercati la raionul pentru copii!sau, de ce nu, pentru ca intervine din nou problematica limita a bunului simt:
- Vai, dar nu mai incercati pantofii aia, doamna, ca ii stricati. Sinteti prea lata in picior.

3. Cind vine vorba de probat, fie nu exista nicio cabina de proba si improvizeaza vinzatoarele ceva, dovedindu-si talentele creative, fie exista cabine de proba insa sint astfel proiectate incit poti vedea Marele Tot. De exemplu [pentru ca operam mereu cu fapte], eram acum ceva timp la un magazin cunoscut din centrul orasului, unde
cabina de proba era dotata -surprinzator- cu un bec. Astfel, dra clienta din cabina a aprins becul. Ei bine, in momentul acela perdeaua opaca s-a transformat, spre deliciul clientilor de gen masculin ori a clientelor cu orientari incerte, intr-o perdea transparenta.
Ei, in cazul in care nu ai probleme de acest gen, mai sint magazine unde intra peste tine in cabina de proba toate vinzatoarele posibile si imposibile, existente si inexistente, cu sau fara carte de munca, etc. sa te ajute sa te imbraci, de parca asta ar fi o clauza din contractul lor.

Considerind toate acestea, un singur lucru pot afirma, desigur cu sincera si naiva speranta ca vor veni zile mai bune pentru clientii dificili ca mine:
I do hate to shop!

vineri, 5 februarie 2010

leapsa

sint incredibil de norocoasa atunci cind ma aflu pe marginea prapastiei.
as vrea sa pot purta mereu cu mine cerul copilariei.
pastrez cu sfintenie toate cuvintele primite.
mi-as dori sa fiu mai des portocalie, ca in vremurile trecute.
nu imi plac secretarele.
ma tem de liniste.
aud muzica zgomotoasa pe care o asculta vecinii mei.
imi pare rau ca sinceritatea mea deranjeaza pe unii.
imi plac literele bune.
nu sint usor de multumit.
cint. doar uneori.
niciodata nu ajung la timp. sorry :(
rar imi place rozul.
pling la filme. hate it!
nu sint niciodata multumita de ceea ce fac/scriu.
nu imi place prostia!
sunt confuza. full stop.
am nevoie de oameni
ar trebui sa (te) iert...

marți, 2 februarie 2010

robul cuvintelor

"Am cautat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu riie, cuvinte care asalteaza ca viespile sau te linistesc ca racoarea, cuvinte fulgi, cuvinte cer, cuvinte metal."

Dar, vezi tu, uneori tacerea e mai grea decit cele mai parsive cuvinte. De fapt, cuvintele nu-s parsive. Noi suntem parsivi. Le transferam lor defectele si temerile noastre in incercarea disperata de a ne ascunde pe NOI de NOI. O privire rapida in oglinda ar fi ceva de nesuportat. Ne-am vedea pe NOI exact cum suntem. In felul asta, cuvintele sint parsive, grele, rele, pline de ura, viclenie si invidie.


"Ma lupt de o viata intreaga cu cuvintele. Am cautat sa le supun si din materia lor plastica sa modelez, dupa gind si simtire, un vesmint nou pentru o idee, pentru sentiment." [Tudor Arghezi]